Denumirea surprinzătoare a satului Carapancea vine, probabil, de la unul dintre descendenţii familiei nobiliare omonime.
Neamul Carapancea, cunoscuţi ca prinţi de Craina, erau originari din Bregova, din zona Timocului, vechi teritoriu românesc aflat la Sud de Dunăre.
Această familie a guvernat ţinutul Craina din zona Timocului timp de aproape trei secole (1560-1833). Reprezentanţi mai cunoscuţi ai acestei vechi familii româneşti au fost: Ilie Carapancea, Stancu Carapancea, Mişu Carapancea şi Percea Carapancea.
Comuna Răsuceni, din care face parte satul Carapancea, mai cuprinde satele Răsuceni, Cucuruzu şi Satul Nou.
Relieful complex a zonei comunei Răsuceni, datorată meandrelor râului Calniştea şi numeroaselor văi săpate de afluenţi, brăzdate de izvoare şi heleştee, explică nedepistarea, deocamdată, a unor situri arheologice preistorice. Studiul toponimelor, vechile necropole părăsite şi siliştile, demonstrează locuirea intensă în Evul Mediu şi schimbarea de mai multe ori a vetrelor satelor.
Satul Cucuruzu este atestat în secolele al XVI-lea (1575) şi al XVII-lea (1621), moşia principală având o istorie bogată, care include printre proprietari pe importantul om politic Ion Ghica, unul dintre ctitorii României moderne. Pe actuala vatră a acestui sat a existat şi satul medieval Porumbeni (atestat la 1560), situat pe valea cu acelaşi nume. La sfârşitul secolului al XIX-lea, populaţia satului Cucuruzu se apropia de 1800 locuitori. La 1864, 220 de familii fuseseră împroprietărite cu 850 ha, proprietarului moşiei rămânându-i 1200 ha.
Fosta comună Răsuceni a cuprins, pe lângă cătunele Răsucenii de Sus şi Răsucenii de Jos, cătunele Goştieni şi Bujoreanca, care au format ulterior comuna separată Asan-Aga. Rebotezată în regimul comunist Bujoreni aceasta este arondată acum judeţului Teleorman, pe teritoriul ei aflându-se şi un vechi cimitir al celor din Răsuceni. Cea mai veche atestare documentară cunoscută este însă ulterioară mijlocului secolului al XVIII-lea.
Fosta comună Răsuceni a cuprins, pe lângă cătunele Răsucenii de Sus şi Răsucenii de Jos, cătunele Goştieni şi Bujoreanca, care au format ulterior comuna separată Asan-Aga. Rebotezată în regimul comunist Bujoreni aceasta este arondată acum judeţului Teleorman, pe teritoriul ei aflându-se şi un vechi cimitir al celor din Răsuceni. Cea mai veche atestare documentară cunoscută este însă ulterioară mijlocului secolului al XVIII-lea.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, comuna avea trupuri de moşie in suprafaţă de peste 6000 ha, dintre care aproape 1000 ha erau pădure. Numărul locuitorilor era mai mare de 2000.
La Răsucenii de Sus, în urma reformei agrare de la 1864 au fost împroprietăriţi 300 de foşti clăcaşi, cu 1308 ha. La Răsucenii de Jos sau Berbecari, foştii clăcaşi au împărţit numai 360 ha. Primul cătun a fost pe moşia generalului Al. Zefcari, cel de-al doilea a avut pe lângă proprietari mai puţin importanţi si o serie de “moşteni”.
Satul Carapancea, ceva mai izolat faţă de celelalte, a fost arondat anterior comunei Prunaru. Actuala vatră a satului se consideră că datează de la mijlocul secolului al XIX-lea.
Satul Nou, aşa cum o arată şi numele, este mult mai recent, apărând ca rezultat al aplicării reformei agrare din anul 1921.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu